, ar trebui sa ne faca sa luam atitudine si sa luam masuri, astfel incat copiii nostri sa traiasca intr-o lume mai buna!
Incercam sa ne crestem copiii si sa-i educam cat mai bine, incercam sa-i pregatim pentru viata si sa le oferim mai mult decat am avut noi norocul sa avem. Le ghidam primii pasi, ii invatam sa vorbeasca si vrem sa putem fi mandri de ei, iar mai apoi sa ne mandrim si cu noi "Il vezi pe-al meu? Ce parinte destoinic am fost!".
Ii trimitem la scoala si vrem sa invete. Profesorii vegheaza, colegii si prietenii corespund exigentelor pe care noi le-am impus. Ne asteptam ca la capatul eforturilor noastre sa putem dormi linistiti. Apoi se intampla.
Ce este si cum se manifestaViolenta verbala ne inconjoara, din nefericire, ne urmareste la tot pasul. O cunoastem cu totii, in viata de zi cu zi, o recunoastem si o blamam, dar nu ne putem abtine s-o folosim. Pe rand, ne transformam in victime si agresori, jucand niste roluri ce nu ne onoreaza.
Limita de sensibilitate la agresiune a crescut tot mai mult, iar flagelul nu iarta pe nimeni, indiferent de varsta, sex, religie sau rasa. Copiii nostri sunt direct afectati, sunt primii care au de suferit, fiind - asa cum de fapt este normal - mai sensibili.
Violenta verbala inseamna transpunerea cuvintelor in arme ce traumatizeaza. Folosite impotriva copiilor sau chiar de catre
copii, agresiunile verbale pot lasa rani adanci in psihicul viitorilor adulti.
Violenta prin intimidare sau amenintare poate provoca traume in stare sa compromita dezvoltarea indivizilor, a familiilor sau a intregii comunitati - adica a copilului tau si familiei tale, a societatii in care traiesti.
Tipuri de violenta verbalaPana a recurge la violenta fizica, pentru ca de multe ori acesta este pasul urmator, agresorii ajung sa devina experti in diversele tipuri de abuz verbal, inca de la cele mai mici varste.
Cele mai frecvente si cunoscute situatii sunt cele in care victima este supusa amenintarilor, venite de la cei de aceeasi varsta ori de la parinti si profesori. Tipetele, jignirile si injuraturile fac parte si ele din acest comportament agresiv, cu scopul vadit de a intimida sau a umili.
Considerata de multi drept nevinovata si acceptata social, folosirea poreclelor reprezinta o exprimare extrem de eficienta a violentei verbale, cu efecte pe termen lung. Intrebam adesea: "Tu ce porecla aveai in scoala?". Rare sunt cazurile in care interlocutorul poate spune ca n-a avut, iar si mai rare sunt cele in care poate recunoaste deschis ca nu l-a deranjat sau afectat in vreun fel.
Mai departe, abuzul merge pana la a raspandi informatii mincinoase despre victima, la a incrimina pe nedrept si a denigra. "Minciuni nevinovate ale copilariei", ai spune, dar efectele lor pot fi dintre cele mai grave, mai ales cand vorbim despre dezvoltarea unui copil si modul in care sunt afectate pe termen lung relatiile interumane.
Agresorul"Lasa-l, mama, ca-i batut in cap", i-ai spus copilului, indignat de un comportament sau un limbaj nepotrivit al altuia. Putem vorbi de violenta verbala? Desigur, ba chiar de incurajarea ei, de cele mai multe ori involuntar.
"Esti batut in cap", spune la randul lui copilul, deranjat de limbajul sau comportamentul nepotrivit al altuia. A gresit cu ceva? Desigur, dar tu l-ai invatat, iar el doar duce mai departe un mesaj. Si rolurile se tot schimba, zi de zi, iar violenta se transforma in rutina, intr-un mod de viata. Limita sensibilitatii scade tot mai mult, ne indignam, apoi ne resemnam, si mergem linistiti mai departe.
Uneori, problemele devin de nesuportat, nasc intrebari chinuitoare pentru orice parinte. "Am gresit eu cu ceva?", iti spui. "Imposibil! L-a stricat anturajul. Si, vai, cum se vorbeste in scoala".
Da, ai gresit undeva. Primul agresor esti chiar tu, de cele mai multe ori, probabil fara sa-ti dai seama. Ar fi si greu, daca ne gandim ca lumea adultilor musteste de violenta, pe care tu poate nici n-o mai sesizezi.
Violenta verbala nu provoaca durere fizica, nu lasa vanatai, dar modeleaza comportamente si creeaza obisnuinta. Din victima de moment - caci, gata, i-a trecut - copilului tau i-a venit randul sa devina agresor. Candva, in postura de victima vei ajunge si tu. Probabil vei raspunde cu agresiune sau cu tardiva mirare. La ce te puteai astepta?
Desigur, exemplul este valabil si pentru profesori, noii "parinti" de imprumut ai copilului tau, ce poarta si ei o imensa responsabilitate, fiind implicati de-acum chiar mai mult decat tine in educatia lui.
Cele mai multe interactiuni verbale violente au loc intre copii, pentru ca majoritatea contactelor au loc intre cei de aceeasi varsta. Agresorii incearca sa evadeze din conditionarea lor de victima cautand sa-si puna tintele intr-o pozitie similara cu a lor. Este un cerc vicios.
VictimaVictima violentei verbale i-ai cazut si tu si probabil ca nu stii pe nimeni care sa n-o fi patit. Este ceva obisnuit. Este si normal? Sa dezbatem.
Pornind de la varstele mici, vom constata ca vorbele dor mai mult decat palmele. Cuvintele se intiparesc adanc in memorie, pe o tabla goala, dar dornica de-a fi umpluta cu informatii.
Cuvinte care peste cateva clipe vor parea uitate, iar peste ani poate ca nu vor insemna nimic pot lasa cicatrici in sufletul si mintea unui copil mic. Iar aici nici nu vorbim de cuvinte urate, ci de cuvinte folosite urat. Un exemplu: "NU!".
Cuvintele ii dor pe copii, pentru ca vin de la primii oameni pe care i-au cunoscut, singurii in care au incredere si primii care le pot influenta dezvoltarea. "Doar n-am dat in el!", iti spui. Incearca doar sa-ti amintesti cum te-ai simtit si tu cand ai trecut prin asta, pentru a intelege cum se simte el.
Agresiunea verbala ii inchide pe copii, ii face tematori si le dezechilibreaza fragilul sitem de valori - pe care-l au, cu siguranta, chiar daca nu e inca dezvoltat de experienta vietii. Victima se va inchide, isi va pierde increderea in tine sau in sine. In timp, isi va depasi conditia de agresat, devenind la randul sau un agresor. Nu asta vrei pentru el, nu?
Lucrurile se vor complica, evident, mai tarziu. Copilul tau e la scoala, unde tu vrei sa invete, sa socializeze si sa devina un om. Sondajele care spun ca 70% dintre
tineri recunosc violenta verbala ca facand parte din viata lor nu-l ocolesc pe copilul tau - este vizat si el, la fel ca toti ceilalti. Toti au parinti, profesori si colegi, toti au primit o educatie si toti fac parte din acelasi univers. Si toti sunt victime.
Efectele violentei verbaleViolenta verbala predomina in scoli, reprezentand poate principala problema de comportament identificata de specialistii in educatie, de elevi, parinti si profesori.
Violentele intre copii se pot produce oricand, iar pana la violenta fizica mai ramane doar un mic pas. Efectele pot fi surprinzator de grave, cand ne gandim la varstele fragede ale copiilor.
Specialistii avertizeaza ca acest tip de abuz poate genera stari de depresie clinica sau stres post-traumatic. Cu alte cuvinte, copiii sunt afectati intr-o masura similara celei in care un adult, de exemplu, ajunge sa resimta ororile razboiului, cu efecte greu de prevazut asupra psihicului.
Abuzurile verbale repetate ii pot afecta pe copii chiar mai mult decat cele fizice, cauzand probleme psihice care se vor face simtite de-a lungul anilor.
In mod evident, acestea pot influenta negativ rezultatele la invatatura, daca vorbim de elevi, dar si modul in care ajung sa relationeze cu cei din jur, adulti sau persoane de acceasi varsta.
Nu in ultimul rand, chiar si dupa o maturizare in care par sa fi uitat efectele violentei, ajungand la randul lor in postura de parinti, victimele abuzurilor verbale si fizice din copilarie tind sa-si redescopere traumele si sa le transpuna in relatia cu copiii.
SolutiiVictima violentei verbale si fizice trebuie sa stie ca nu este singura. Daca esti agresat, oricat de greu ar parea, trebuie sa discuti cu
familia, cu prietenii ori cu profesorii, atunci cand ai o problema. Lucrurile nu se vor indrepta de la sine, problema nu va disparea daca tu nu vorbesti despre ea, daca o ignori. Te poti face ca nimic nu s-a intamplat, pana cand se va intampla data viitoare.
Pare greu inceputul, dar este foarte simplu sa vorbesti cu cineva. Este primul pas. Chiar daca situatia ti se pare fara iesire, mai cere o parere. Vei vedea ca lucrurile nu stau chiar asa. Se intampla frecvent astfel de lucruri? Ai ajuns sa traiesti inconjurat de ele? Nu esti obligat sa accepti. Normalitatea nu este asta.
Spune-i parintelui ce s-a intamplat, vorbeste cu profesorul, cu prietenii sau suna la Telefonul Copilului - 116 111, unde cineva te asculta. In orice caz, nu ascunde ce se intampla. Rezolvarea este de cele mai multe ori extrem de simpla si la indemana, dar trebuie intai sa vorbesti.
Si nu inchide ochii. Ai fost martorul unei agresiuni? Nu sta nepasator. Ti se poate intampla si tie oricand. Pune-te tu in locul victimei. N-ai vrea sa stii ca cineva iti va sari in ajutor? De cele mai multe ori este suficient ca cineva sa ia atitudine, pentru ca agresiunea sa inceteze si cosmarul sa ia sfarsit.
Esti tu cel agresiv? Atunci probabil stii deja ca nu rezolvi nimic si ca asa nu te vei simti deloc mai bine, ba din contra. Te poti impune altfel, ai atatea alte moduri de a impresiona. Este usor sa fii violent, sa-i faci un rau altuia, sa observi si sa scoti in evidenta defectele colegilor, dar astfel vrei sa fii mai special? Mult mai greu si mai frumos este sa fii prieten cu toti, sa fii placut si admirat de toata lumea. Incearca sa faci asta si vei fi cu adevarat special.
PrevenireComportamentul violent al copiilor nostri si al tinerilor nu reprezinta o cauza, ci un efect al problemelor pe care fiecare dintre ei este nevoit sa le infrunte. Raspunsul violent, din nefericire, este cel mai facil si tine de o conditionare milenara a naturii umane. Acesta poate fi ocolit doar prin educatie, inlocuit prin intelegere si prevenit prin dialog.
Stresul, saracia, abuzurile de orice fel, anturajul nepotrivit sau mediul nesanatos in care se dezvolta ii pot impinge pe tineri, indiferent de varsta, la manifestari violente. De multe ori, ei nici nu si le pot explica, iar asta face si mai grea sarcina parintilor.
Invata sa-l si asculti, atunci cand vorbesti cu el, pentru ca discursul moralizator are efect de scurta durata, iar problemele reale ale copilului nu trec cu una, cu doua.
Copilul trebuie incurajat si sustinut. Nu stii cum? Atunci invata macar ce sa nu faci. Recomandarile specialistilor nu fac decat sa confirme propriile tale experiente, daca te gandesti mai bine.
Un exemplu concret: nu conditiona practicarea sportului sau preferat de rezultatele la invatatura. De cele mai multe ori, nu exista nicio legatura directa intre cele doua. Daca raspunzi printr-o interdictie, nu vei face decat sa-ti infurii copilul, sa-l radicalizezi. Nu va lua note mai bune, doar pentru ca i-ai interzis ceva. In plus, poate va renunta la un sport care ar putea sa-i faca atat de mult bine.
Inainte sa treci la sanctiuni, intreaba. Afla de ce-a gresit, ce l-a determinat sa aiba un anumit comportament.
Nu in ultimul rand, evita tu, in primul rand, comportamentul agresiv. Nu-ti intimida copilul, pentru ca astfel se va lasa usor intimidat de orice comportament agresiv. Daca-l inveti ca a fi cuminte inseamna sa taca si sa execute, copilul exact asta va face si in fata unui agresor, lasandu-se umilit, fara a scoate o vorba.
Invata sa fii partenerul copilului tau, prietenul lui, daca vrei sa ti se destainuie ca unui prieten, daca vrei sa se simta in largul sau si sa poata vorbi cu tine atunci cand are o problema. Chiar daca poate-ai uitat, cuvintele dor, iar cele nespuse dor si mai tare."
